VIDEO ANTENAPLAY, 25.09.2015, Harjoneala si scuipat din belsug

Harjoneala si scuipat din belsug, protagonisti fiind Robert si Emanuel. Scarbos!

Tudor, concurent MPFM5

Tudor, 23 de ani,  din Piatra Neamt, a intrat in competitie insotit de mama lui, Eliza. Nu crede in dragoste la prima vedere.

Marius, concurent MPFM5

 Marius , 32 de ani, de origine din Constanta, locuieste in Bucuresti. Proaspat divortat, acesta incearca sa-si refaca viata.

Marius detine o firma de echipamente sportive.

CUM FIECARE ISI ARE POVESTEA SA…

A mea a inceput cu un telefon. Ma recomandase cineva din presa turca. Mi se cerea sa fiu, timp de o saptamana, pe langa echipa  de producatori turci deoarece incepeau un proiect nou. Peste doar cateva zile urma sa se faca o selectie de concurenti pentru un reality show matrimonial. Pentru mine era ceva inedit si aveam emotii. Cand m-am dus sa vorbesc cu ei, deoarece se intampla prima oara si nu stiam ce fel de oameni sunt, am luat cutia de bomboane „Merci„ si mi-am spus ca va fi macar o vizita de curtoazie. M-a suprins echipa tanara de acolo. In general, fiecare isi cam vedea de treaba sa. Nu existau usi inchise. Era forfota mare. O domnisoara foarte politicoasa m-a invitat sa iau loc. Asteptand sa vina persoana cu care urma sa vorbesc, de la un birou al camerei alaturate, am surprins o privire foarte rece. Mi-am spus ca sigur EA este sefa. Ulterior am aflat ca nu era sefa suprema. :) Deja regretam ca am ajuns acolo. N-au trecut doua minute si a venit altcineva. Cu totul alta privire, alta atitudine. Discutia n-a durat foarte mult. In 15 minute am lamurit tot ce era de lamurit si ne-am inteles sa ne vedem in ziua castingului la hotelul K+K. Mi s-a parut foarte amuzant  faptul ca, atunci cand mi-a spus numele hotelului, s-a exprimat KK. Ma intrebam cine naiba a ales un astfel de nume pentru hotelul sau si de ce are loc castingul tocmai acolo. Cand am iesit de la discutie, fiind foarte aproape de casa, mi-am propus sa o iau pe jos si sa mai si meditez asupra ineditului pe care il traiam. Casa de Productie isi avea sediul la Semanatoarea. Erau acolo cladiri de tot felul, dar si mult teren liber. A inceput o ploaie de te miri unde. Turna cu galeata. :) S-a oferit cineva sa ma duca in civilizatie, dar eu nu merci… La castingul de peste cateva zile m-a suprins placut profesionalismul celor din echipa. Simteam ca merita sa invat ceva nou. Doamna cu privire de gheata s-a dovedit a fi deosebit de amabila. Ulterior, ca orice om curios, am dat o cautare pe google si am aflat ca este super profesionist si are o groaza de realizari in tara sa. In fine, castingul a trecut cu bune si rele si emotii din plin pentru ca aveam de-a face cu niste termeni necunoscuti. Dupa perioada de casting, mi s-a propus sa vin si la filmarile finalelor saptamanale. Incepeau joi seara si se terminau spre vineri dimineata. Apoi m-au intrebat daca as putea veni la montaj pentru ca editorul era turc si din ore in sir de inregistrare emisia trebuia sa fie scurtata cat e pravazut in program. Ma enerva la culme munca la montaj. Mi se parea o munca de Sisif. Cand editorul turc mi-a propus sa ma invete tainele montajului, am spus categoric BA. Cand mi s-a propus sa lucrez permanent la Casa de Productie, nu am acceptat. Mi se parea prea mult ca zilnic sa depun acelasi efort. Mi-aduc aminte ca s-a intamplat sa particip (in aceeasi zi) la inregistrarea a doua emisiuni diferite. Am plans in ziua respectiva, dar nu am putut renunta. :) Cam asa a fost la inceput. Odata cu trecerea timpului, am capatat experienta si am trecut prin foarte multe schimbari. Ne cunosteam atat de bine, incat doamna cu privirea rece se prindea ca incerc sa nuantez anumite intrebari, mesaje (sa le fac sa para mai putin dure) si-mi spunea ca sunt precum CNA-ul. :) Si a trecut un sezon, au trecut doua, trei, patru, cinci… Apoi s-a intamplat schimbarea fundamentala de denumire si casa si sediu si cate si mai cate….Azi demareaza sezonul 10. Au trecut ani, anotimpuri, clipe de intensitate maxima. Toata lumea din echipa se agita, e mult de lucru. Scriu aceste randuri intr-o evadare din ceea ce am de facut de fapt. :) Asa ca ar trebui sa ma intorc la ceea ce am de facut. Nu regret nicio clipa din timpul pe care l-am trait aici. Am descoperit oameni si povesti, am primit lectii de viata, am ras cu lacrimi si nu mi-am putut stapani lacrimile de tristete…Ce s-ar fi intamplat daca eram zilnic aici? Ce traiectorie as fi avut? Nu stiu…

Autor - Guler Bolat

Sursa - link https://viatacuaromadecafea.wordpress.com/2015/09/05/cum-fiecare-isi-are-povestea-sa/