Diana Luca, fosta concurenta MPFM3, povesteste experienta traita in casa MPFM ... 4 luni din viata cu bune si cu rele.
Diana Luca:"Inainte,obisnuiam in fiecare miercuri sa scriu cate ceva despre un subiect care imi venea pe moment in minte….acum vreau sa scriu despre cea mai “fantastica” experienta din viata mea si poate asa se vor lamuri unii de unele lucruri!
M-am inscris pe net la aceasta emisiune,din curiozitate,nu m-am gandit nici o secunda ca o sa ajung acolo! Mi-am continuat programul meu zilnic fara sa ma mai gandesc la emisiune,desi am urmarit sezoanele trecute,atunci chiar nu aveam timp sa ma uit la emisiune pt ca plecam la 10 si ma intorceam la 18….Pana intr-o zi cand….m-a sunat cineva si m-a intrebat daca ma pot prezenta la un interviu a doua zi pt Mireasa pentru fiul meu! Nu am stiut cum sa reactionez pe moment si am zis da ,vin! A doua zi nu m-am prezentat pt ca seful meu nu mi-a dat ziua libera si sincer nici nu eram foarte convinsa ca vreau sa ma duc,dar m-au sunat iar si m-au intrebat daca mai ajung,am zis ca nu,nu ajung si m-au intrebat daca pot ajunge urmatoarea zi…am zis iar DA!
A doua zi m-am prezentat la interviu cu mama,imi puneam tot felul de intrebari in minte,daca o sa trec in etapa urmatoarea,daca o sa intru in casa si nu o sa imi mai vad prietenii si familia un an de zile dar cea mai grea intrebare era…ce se va intampla daca o sa uit ce inca mai credeam ca simt pt…..trecut???Ma ucidea intrebarea asta pe dinauntru,dar continuam sa merg inainte si sa fiu curioasa de ce o sa se intample!
Am ajuns la interviu,toate bune si frumoase,am intrat mi s-au pus cateva intrebari care m-au rascolit si mai tare,dar nu incetam nici o secunda sa zambesc,nu aveam deloc emotii,parca era ceva normal,inca pluteam in inconstienta,cred! Am plecat si mi-am reluat programul din ziua respectiva!
Seara…m-a sunat si mi-au spus ca am trecut in etapa urmatoare si ca trebuie sa merg la un al doilea interviu! Incepeam sa fiu si mai tare curioasa si sa ma intreb ce se va intampla daca eu voi intra in casa???
Am fost si la al doilea interviu,la fel de relaxata pt ca inca nu intelegeam ce se intampla! Seara am fost iar sunata,trecusem si de al doilea interviu si urma sa merg la analize! Am zis ca ceva se intampla si…..am mers mai departe! Mi-am dat demisia pt ca seful meu nu era de-acord cu emisiunea si am mers mai departe,nestiind sigur ce se va intampla!
Trecuse un timp de la analize si in tot acest timp,am fost la mare cu prietenele….si glumeam mereu spunand ca un an de zile nu le voi mai vedea,eram convinsa ca este doar o gluma dar continuam sa o fac! In tot acest timp in mintea mea se derulau multe lucruri si multe intrebari: De ce sa renunt pt un an la viata mea cu care sunt obisnuita? Pt ce sa intru in casa? Si mai ales….cum sa ma indragostesc de altcineva?De ce sa ma indragostesc de altcineva?………
A doua zi dupa ce am venit acasa de la mare,dimineata,imi suna telefonul,somnoroasa si un pic nervoasa raspund:
-Alo!
-Buna Diana,de la MPFM ,scuze de deranj…
-Nu-i nimic….
-Te-am trezit,imi cer scuze…
-Nu-i nimic….
-Daca tot te-am trezit am sa iti dau o veste buna,intri in casa MPFM,pe 30 august sa fii gata cu totul,cu bagaje cu totul,mai vb pe parcurs
-OK! (asta a fost reactia mea)
Si m-am culcat la loc….pentru 10 minute doar pt ca am realizat ca in cateva zile eu nu o sa mai dorm in acelasi pat! I-am sunat pe ai mei,le-am spus,m-au felicitat doar ca eu inca nu realizam…..imi era greu sa cred ca nu o sa mai fac aceleasi lucruri,nu o sa ma mai distrez cu prietenii mei si mai ales nu o sa mai dau ochii cu…..trecutul!
Am zis ca este cea mai buna ocazie sa imi dau seama cu adevarat daca pot sa merg mai departe sau sunt tot prinsa in trecut,din acel moment imi doream foarte tare sa ma indragostesc…..din nou!
Ajunsa in casa,cunoscandu-le pe fete,pe mame…prima saptamana nu am realizat ca sunt acolo,traiam experienta ca pe o vacanta de cateva zile si dupa urma sa vin acasa!
Am fost la prima intalnire si abea atunci mi-am dat seama ca eu uitasem de mult trecutul,doar ca nu vroiam sa cred..desi vb cu fetele mult despre asta,o faceam pt ca imi era usor sa vb,numai simteam greutate pe inima…pe cuvinte…..realizasem ca atunci cand poti sa vb despre ceva ce te-a ranit inseamna ca ai trecut peste si poti sa accepti asta! Si chiar asa era….ma imprieteneam din ce in ce mai tare cu fetele,ne povesteam tot felul de lucruri si credeam ca intr-un final imi place altcineva! M-am inselat si de data asta,nu era asa…………mi-am dat seama ca trebuie sa treci peste anumite temeri ca sa o iei de la inceput si sincera sa fiu,nici nu am fost ajutata prea mult sa trec peste,parca retraiam in unele momente trecutul si nu ma simteam deloc ok,lumea nu se gandea la mine si cei mai multi ma puneau la zid pt ca eram implacabila cu cei din jurul meu,pt ca nu ma lasam calcata in picioare si pt ca nu ma ascundeam si spuneam direct cine si ce ma deranjeaza……..asa mi-am dat seama ca trecutul chiar m-a facut puternica si ca trecand peste unele lucruri urate,m-am maturizat si simteam nevoia sa multumesc trecutului pt ca m-a facut puternica si pt ca m-a facut sa vad ca nu toti oamenii sunt sincer si buni,nu,cei mai multi sunt dupa interes,cei mai multi se dau victime doar pt a le iesi lor “planul”………..uneori ma simteam slaba in interior,simteam ca nu mai am putere sa ma lupt cu toata lumea si sa dovedesc ca eu am dreptate si ca nu am facut unele lucruri doar ca sa fac rau ci le-am facut pt ca simteam ca asa trebuie sa fac pt ca desi lor li se arata altceva,eu vedeam altceva……si chiar vedeam altceva,dar nu puteam sa arat nimanui ca pot si eu sa fiu ranita…de fapt,imi dadeam seama ca eu chiar am dreptate si ca sunt pusa la zid degeaba..si cu cat ma acuzau unii…cu atat deveneam si mai puternica si cu atat mai mult continuam sa vad ce doar eu vedeam….singura care ma intelegea cu adevarat era Criss,doar eu si ea mai ramasesem si stiam ca era langa mine neconditionat si stiam ca e de-ajuns sa ne uitam una in ochii celeilalte sa ne intelegem si sa stim ce gandim!
Imi dadeam seama pe fiecare zi ce trecea ca nu mai pot sa stau acolo,ca nu mai imi gasesc locul,ca deja imi indeplinisem scopul acolo,deja imi gasisem raspuns la toate intrebarile si deja ii “citisem” pe toti….pe unii chiar destul de bine si desi eram criticata,nu ma interesa pt ca stiam ca eu am dreptate si chiar daca lumea nu imi dadea dreptate,eu inauntrul meu stiam ca am,stiam ca nu pot sa fiu fericita doar vazandu-l pe celalat de langa mine bine…trebuia sa simt sa fac ceva in privinta aceea,dar nu simteam si nu pt ca imi impuneam eu ci pt ca tot mai mult mi se arata ca este exact asa cum vazusem eu…si eu nu vroiam asa,eu nu vroiam sa stau intr-un loc in care nu ma mai simt bine……..si aici nu e vb de lasitate,pt ca las este acela care fuge! Eu nu am fugit,eu am profitat de sansa data………….de-aia ti se da o sansa,sa stii sa profiti de ea cand trebuie e cel mai important lucru….iar atunci cand iti doresti cu adevarat ceva si cand ti se mai si ofera sansa,daca nu o faci inseamna ca pana atunci te minteai singur si ii minteai si pe cei din jurul tau cu nerusinare! …Am plecat……….
Ajunsa acasa mi-am dat seama ca am realizat multe lucruri in aproape 4 luni!Am realizat ca trecutul,oricat de dureros a fost,m-a facut puternica!Am realizat ca nu trebuie sa ai incredere in oricine,nu toti oamenii sunt buni,aparentele sunt inselatoare!Am invatat ca oricat de mult esti pusa la zid si acuzata tu trebuie sa faci ce simti nu ce vor altii sa simti!Am realizat ca orice nebunie e bine venita in viata ta si ca daca vrei sa faci ceva sa faci,nu sa te gandesti ca poate nu le convine celor din jurul tau,nu,fa ce e bn pt tine nu pt altii! Am realizat ca nu te indragostesti atunci cand vrei tu,ci atunci cand te astepti mai putin…………inca astept,dar se spune cu cat astepti mai mult cu atat merita mai mult!
Una peste alta a fost cea mai mare nebunie din viata mea,nebunie frumoasa si o nebunie plina de lucruri frumoase! Am castigat prietene adevarate si oameni cu care vb zi de zi si cu care ma inteleg minunat…e placut sa stii ca desi nu te cunosc,te plac! E placut sa vad ca familia mea creste zilnic,desi nu cunosc acei oameni simt ca fac parte din familia mea!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu